Cobora din tren, se uita in toate directiile si ramase o clipa ingandurata si trista: “oare de ce nu a venit?... oare nu ma mai iubeste?... oare nu a primit mesajul meu?... ce dificila este dragostea…”, era trista, ochii mari, albastri si stralucitori isi pierdusera sclipirea obisnuita. Ea nu stie ca el o astepta, dar gara este mare, prea mare pentru doua inimi pierdute. Merge incet, foarte incet si gandeste, gandeste cu sufletul nu cu mintea, se gandeste ce grea e viata si ca ar trebui sa ii puna capat acelei vieti mizerabile, de ce nu s-ar arunca chiar atunci sub rotile unui tren? Stie insa raspunsul, de fapt raspunsurile: “nu as putea sa le fac aceasta parintilor mei, dupa ce ca ma vad moarta ar trebui sa ma vada si sfaramata in bucati, aceasta imagine sfasietoare nu le va da pace niciodata si , in plus, de ce sa mor eu ? El ar trebui sa fie cel care sa moara , sa moara mancat de vulturi, sa arda in focul iadului caci nu a stiut sa ma iubeasca, sa aiba grija de mine si sa ma tina langa el”
Asa se indrepta fata spre poarta si nu stia ce va urma, era abatuta, nu ii baga in seama pe vanzatorii ambulanti, nici pe taximetristii care o tot intrebau cate ceva si probabil ca nici nu s-ar fi sinchisit daca un hot i-ar fi smuls poseta de pe umar.
Se urca intr-un taxi oarecare si spuse ca vrea sa se plimbe. Fata inca in transa nu raspunse taximetristului care ii adresase o intrebare.
La primul contact al masinii o palma se izbi violent de geam, un baietandru de vreo 20 ani cu parul cret deschise usa si i se adresa domnisoarei:
-Nu doriti sa impartim taxiul? Mi s-au furat actele si banii dar mai am vreo 5 lei, va rog.
Tanara se trezi la realitate iar printre buzele lipsite de viata se auzi abia soptit ”Bine” nu prea hotarat caci dorea sa mediteze pe parcursul calatoriei .Tanarul abia astepta si se urca in masina cu miscari grabite.
Taxiul porni si plecara impreuna spre Cotroceni, tinerei ii era indiferent incotro mergea , de fapt abia astepta ca tanarul sa coboare si ea sa isi planga soarta potrivnica.
-Liviu ma numesc, imi pare bine ca ati fost asa binevoitoare, spuse baiatul vrand sa fie politicos.
-Claudia, se prezenta fata schitand un zambet .Nu daduse numele celalalt, cel cunoscut deoarece nu era interesata de noi prietenii.
Baiatul mai incerca inca o apropiere, pentru a face calatoria mai placuta deoarece aveau mult timp de stat in traficul infernal din Bucuresti.
-Si de unde veniti? zise acesta.
-Din Cluj, Dumneavoastra? raspunse fata dezinteresata si putin iritata.
-De aici, din marele oras .
-Marele oras… ingana fata. Parca aici totul este posibil, toate iubirile devin realitate si visurile se indeplinesc spuse ea gandindu-se la altceva.
Da… parca… si amandoi cazura intr-o transa din care se trezira cand soferul dadu intr-o groapa, lucru comun in Bucurestiul de azi.
-Mai avem mult? Intreba fata un pic iritata.
-Chiar nu va place compania mea? Intreba baiatul trist.
-Nu, nu este adevarat. Va rog nu va simtiti jignit numai ca…. mie imi sta mintea la altceva.
-Da, stiu …. Spuse tanarul ingandurat, dragostea asta, ii sopti el la ureche frumoasei domnisoare.
-Dragoste? Se mira fata.
-Da, dragoste, aveti chipul unui indragostit, ochii va sunt ca doua cristale mari , rotunde si albastre, au sclipirea aceea specifica indragostitului.
Fata rosi si chicoti incet .Aceasta isi daduse seama ca tanarul ii stia micul secret si incepu sa ii dea din ce in ce mai multa importanta iar la un moment dat i se adresa stangace.
-Dar si dumneavoastra aveti ochii aceia minunati , desi zambetul vad ca v-a pierit din suflet, de ce ma intreb?
-Offf, cum sa va explic, dragostea asta….
Si amandoi rasera usor.
-Este greu sa faci fata iubirii iar unele romante nu se termina mereu cu bine, continua baiatul luand o postura grava.
-Stiu ce vrei sa spui , isi permise fata sa il tutuiasca.
Tanarul prinse curaj si ii povesti fetei cum comunica cu o fata prin scrisori. Scrisori de dragoste mai exact .Cum se indragostisera nebuneste, cum o iubea nespus de mult. Nu se putea gandi decat la ea si la ochii ei frumosi pe care desi nu ii vazuse niciodata si-i dorea in fiecare dimineata langa el. Ea era prima la care se gandea dimineata si ultima pe care o avea in minte seara. Se simtea atat de liber deschizandu-si inima.
Ii destainui ca fata i-a scris ca a reusit sa intre la facultate in Bucuresti si avea sa vina in ziua aceeea, acea zi pe care el o considera cea mai frumoasa zi de marti. Fata ii spusese ca atunci cand va ajunge la gara ochii lui vrea sa ii priveasca primii, vrea sa se uite adanc in sufletul lui si sa isi dea seama dintr-o singura privire ce fel de persoana este.
Baiatul i-a raspuns ca va fi mereu acolo langa ea sa o tina de mana cand va fi trista, ca o va ajuta sa se ridice cand va cadea, ca ii va atinge sufletul cu mana si atunci toate ranile i se vor vindeca sub privirea lui iubitoare.
Dar el era asa de trist. Era trist pentru ca i se furasera banii si portofelul si nu apucare sa o intaneasca pe fata visurilor lui.
Auzind acestea fetei i se prelinsera pe obraz doua lacrimi mari. Baiatul le zari si o intreba de ce plange.
-Plang pentru ca aceasta e si povestea mea, povestea mea de dragoste, o dragoste disperata, o dragoste probabil uitata de el. Ohh…il iubesc asa de mult, si noi trebuia sa ne intalnim la gara in aceasta superba zi de primavara dar el nu a venit, nu a venit, probabil nu ma iubeste asa cum eu il iubesc pe el. Imi doream atat de mult sa ne plimbam prin parc, sa ma joc in parul lui cret, sa ii sarut buzele moi, sa ii alin durerea cand il apasa prea tare –alte cateva lacrimi se prelinsera pe obrazul tacut al Claudiei.
Un moment de liniste se lasa pana cand Liviu spuse :”mi-ar face deosebita placere sa aud restul povestii si eu sa ti-o marturisesc pe a mea dar din pacate am ajuns, te rog, sper sa nu consideri ca sunt prea indraznet sau ca am intentii rele daca te intreb, ai vrea sa iei pranzul cu mine?”
Fata paru un pic surprinsa dar accepta fiind sigura ca baiatul dorea doar putina companie.
Odata coborati din taxi baiatul ii prezenta partea aceea a orasului si hotarara sa se aseze la un restaurant modest din Piata Victoriei.
-Ce frumos este aici…. spuse fata incet, sfioasa
-Da, este frumos daca stai la o masa si admiri privelistea dar bucurestenii sunt prea grabiti si nu iau niciodata o pauza pentru a vedea frumusetile orasului lor.
Tinerii baura, mancara si povestira amandoi despre iubirile lor. Atmosfera era relaxata, ca intre doi prieteni foarte buni.
Spre seara cei doi tineri isi luara adio baiatul ducandu-se acasa iar fata luand un taxi spre un hotel mai ieftin deoarece inca nu se putea instala la caminul facultatii.
In drum spre hotelul “Speranta” –numele o atrasase in acel loc nu comoditatea-
se gandi: “Ce baiat dragut, frumos, interesant si cu foarte mult bun simt, intr-adevar foarte cumsecade”
Dupa doua saptamani cei doi se intalnira printr-o coincidenta afland ca au o cunostinta comuna, -colega de camera a Claudiei era verisoara de gradul doi cu Liviu.
Liviu le facu fetelor vizite la facultate gasind nenumarate motive – ba avea nevoie de ceva de la verisoara lui “preferata”, ba se plictisea- si tinerii incepura sa tina unul la altul.
Printr-o intamplare ciudata cei doi se indragostira dar nu uitara niciunul de fostele iubiri iar intr-o zi pe cand se aflau in parcul Tei si se plimbau se asezara pe o banca incepand sa vorbeasca despre lucrurile care ii preocupau la momentul actual.
-Claudia…spuse Liviu emotionat, tu ma iubesti pe mine asa cum l-ai iubit pe el?
-Care el, dragule?
-El , baiatul acela cu care trebuia sa te intalnesti la gara.
-Dragule, esti gelos?
-Da.
-Ei bine nu ai de ce sa fii gelos pentru ca acum tu esti totul pentru mine.
Biatul se emotiona si nestiind ce sa spuna o saruta lung pe buzele catifelate.
-O, Claudia, nici nu stii ce fericit ma faci..
-Nu imi mai spune Claudia.
-Dar cum?nu asa te cheama?
-Ba da , dar vreau sa imi spui Luiza, calalalt nume al meu
-Luizaaaa…ce mult am iubit-o.Dar acum pe tine te iubesc.
-Cine este aceasta Luiza pe care ai iubit-o?
-Este aceea cu care trebuia sa ma intalnesc la gara.
-Liv?-spuse fata mirata, tu esti?
-Luiza? Acea Luiza?Lili?
-Da, Lili a ta, eu sunt…cum am putut sa tinem secret fata de noi atatea luni faptul ca noi trebuia sa ne intalnim la gara?
-Nu stiu, dar ma bucur atat de mult ca te-am gasit, acum pot face acele lucruri pe care ti le-am scris in scrisoarile mele de dragoste, pot sa te iubesc asa cum doream sa o fac, iar tu o sa ma lasi, nu-i asa Lili?
-Da Liv…te iubesc atat de mult, destinul ne-a adus impreuna si doar moartea ne va desparti.
Acum ca secretele disparusera, nu mai existau retineri si se puteau iubi cu patima asa cum dorisera de atatea ori.
Isi facura un rost in viata, avura casa cu gardulet si ferestre albe la care visau , ea ajunse scriitoare iar primul ei best-seller dezvalui povestea de dragoste a celor doi.
El deveni un avocat renumit fiind cel mai bun din oras. Vacantele si le petreceau in Austria sau in Grecia in functie de preferinte.
Casa fu umpluta repede de rodul iubirii lor: doua fetite curate ca lacrima, cu ochii lor inocenti si plini de vise si sperante, cu hainute albe.Doua fetite ca doi ingerasi care se jucau pe terasa casei cat era ziua de lunga.
Se iubira pana la sfarsit, pana cand moartea ii rapi pe amandoi crutandu-i de tristetea singuratatii si fura doar ei si cei doi ingeri pana la sfarsitul zilelor.
