Observatorul

Buna, numele meu este "Observatorul", eu te observ, cand tie ti se pare ca ma uit la tine eu de fapt ma uit in adancul sufletului tau.

Ferestete de mine, sunt cel mai aprig dusman al tau, sunt cel mai mare cosmar deoarece eu te cunosc cel mai bine, cu o singura privire imi dau seama cine esti defapt.

Eu sunt vocea interioara, constiinta care te chinuie cand stii ca ai gresit, iubitul, iubita, iubirea, prietenii.

Ai grija ce faci caci sunt in toti oamneii, in unii mai putin iar in altii mai mult, sunt vocea din capul tau ce te chinuie noaptea cand stii ca ai pacatuit.

Nu te speria, pot fi si in cel mai frumos lucru pe care l-ai simtit vreodata dar numai daca nu ai gresit cu nimic, pot fi primul ghiocel care isi scoate capul din  zapada, pot fii porumbelul alb ce zboara la geamul tau mic de la etajul noua, pot fi randunica ce ti-a intrat pe ferestra ieri, poate sunt chiar acum in casa ta si iti observ fiecare miscare pe care o faci in timp ce citesti aceste cuvinte.

Stiu ferestra pe care te uiti zilnic gandindu-te la ceva… la ceva anume. E aceeasi fereastra pe care ma uit si eu , e aceeasi fereastra la umbra careia plang uneori caci fiecare fata are o astfel de fereastra magica. Am mai observat ca baietiasii prosti nu au voie sa se joace cu ferestrele magice deoarece nu pot face fata adevarului acesteia, ei nu sunt asa de speciali ca noi deci nu isi pot inclina capul si nu pot privi adevarul din ferestra, ei nu cred in acel adevar asa ca fereastra nu le arata “the true love”.

Doar fii sigur ca iti cunosc sentimentele , toate, stiu pe cine urasti si pe cine iubesti in secret, stiu cum iti alegi hainele dimineata, stiu ca iti place sa canti si sa desenezi in creon, stiu ca la cei 15 anisori ai tai inca nu mananci zarzavaturile din ciorba, stiu totul despre tine pentru ca te observ mereu, doar tac si te observ.

Stiu ca iti place sa mananci zapada si turturi.

Stiu ca la 5 ani aveai un ursulet “Teddy” cu care dormeai noapte de noapte si de care nu te desparteai niciodata.

Stiu ce cafea iti place dimineata(decofeinizata, nicio data Jacobs), stiu ce tigari fumezi, stiu care este cel mai bun prieten al tau, stiu ce muzica asculti, iti stiu melodia preferata, stiu totul, sunt chiar in spatele tau, iti suflu in ceafa, doar asculta cu atentie, sunt eu , doar un simplu om care observa tinanadusi parerile pentru el.

Sunt doar eu , omul care te asculta mereu, chiar daca se uita in alta parte, omul care stie cand ai nevoie de un moment de liniste pentru ati pune in ordine gandurile si sentimentele.

Observ in fiecare zi cum “cersesti” pentru colegi mai destepti, cum faci “puppy eyes” cand vrei ceva, obs cum te dai pe langa altii si ii folosesti pe unii pentru a obtine lucruri marunte.

Stiu ca iti place sa dormi in fan si ca adori sa citesti intr-un colt de rai singura la umbra unui copac batran care iti ofera siguranta de care ai nevoie.

Stiu si ca deti cheia inimii lui, desi tu nu esti sigura de acest lucru eu stiu, stiu ca nu ar face nimic sa te raneasca si ca vorbele acelea care au cauzat ultima cearta au fost doar vorbe aruncate in zadar, vorbe grele pe care nici tu nici el nu ati vrut sa le rostiti.

Am observat chiar si ca iti barfesti prietenii, ca pentru tine ei nu insemna nimic, ca ma urasti pentru ca nu sunt de acord cu tine, ca nu admiti ca nu ai dreptate chiar daca asa e

Observ ca atunci cand te intreb ceva te uiti spre stanga ceea ce inseamna ca ma minti, si cat de frumos ma minti.

  Iti observ singuratatea cand esti inconjurata de 100 de prieteni falsi, in acele momente eu sunt singurul care iti vede sufletul gol si pustiu, dezbracat de rasul jovial pe care il ai pe fata dar care acolo va ramane deoarece nu va trece mai departe in sufletul tau.

Iti observ visele si idealurile, dorintele si pretentiile, mofturile si strambaturile cand nu esti multumita de ceva.

Iti stiu inclinatia spre frumos, stiu ce gusturi ai si ce baieti iti plac.

Iti stiu povestile de dragoste improscate cu un strop de tristete si cu aroma de liliac, imi place prospetimea parului tau, parul tau asa de frumos care miroase a mere verzi.

Observ adesea felul in care fumezi, modul acela “JMECHER”, sa fim seriosi, cine te crezi?Ei bine eu atunci vad prin ……. (perdeaua) aceea  transparenta si imi dau seama ca vrei sa pari ceea ce nu esti, vrei sa fii “Cool” dar nu iti dai seama ca prietenii tai pe care ii crezi adevarati te iubesc  doar pentru ca esti “tare”. Si nu ma indoiesc ca daca ai afla acest lucru i-ai da din calea ta dar eu nu iti pot spune acest lucru, nu trebuie sa stii ca eu te obeserv ,asta mi-ar pune in pericol identitatea, caci sunt un Observator, eu doar observ si tac, tin totul pentru mine, stiu mai multe secrete despre tine decat ti-ai putea imagina , eu stiu totul despre tot pentru ca sunt Observatorul. Iti stiu secretele...

Poveste de dragoste

Cobora din tren, se uita in toate directiile si ramase o clipa ingandurata si trista: “oare de ce nu a venit?... oare nu ma mai iubeste?... oare nu a primit mesajul meu?... ce dificila este dragostea…”, era trista, ochii mari, albastri si stralucitori isi pierdusera sclipirea obisnuita. Ea nu stie ca el o astepta, dar gara este mare, prea mare pentru doua inimi pierdute.

Merge incet, foarte incet si gandeste, gandeste cu sufletul nu cu mintea, se gandeste ce grea e viata si ca ar trebui sa ii puna capat acelei vieti mizerabile, de ce nu s-ar arunca chiar atunci sub rotile unui tren? Stie insa raspunsul, de fapt raspunsurile: “nu as putea sa le fac aceasta parintilor mei, dupa ce ca ma vad moarta ar trebui sa ma vada si sfaramata in bucati, aceasta imagine sfasietoare nu le va da pace niciodata si , in plus, de ce sa mor eu ? El ar trebui sa fie cel care sa moara  , sa moara mancat de vulturi, sa arda in focul iadului caci nu a stiut sa ma iubeasca, sa aiba grija de mine si sa ma tina langa el”

Asa se indrepta fata spre poarta si nu stia ce va urma, era abatuta, nu ii baga in seama pe vanzatorii ambulanti, nici pe taximetristii care o tot intrebau cate ceva si probabil ca nici nu s-ar fi sinchisit daca un hot i-ar fi smuls poseta de pe umar.

Se urca intr-un taxi oarecare si spuse ca vrea sa se plimbe. Fata inca in transa nu raspunse taximetristului care ii adresase o intrebare.

La primul contact al  masinii o palma se izbi violent de geam, un baietandru de vreo 20 ani cu parul cret deschise usa si i se adresa domnisoarei:

-Nu doriti sa impartim taxiul? Mi s-au furat actele si banii dar mai am vreo 5 lei, va rog.

Tanara se trezi la realitate iar printre buzele lipsite de viata se auzi abia soptit ”Bine” nu prea hotarat caci dorea sa mediteze pe parcursul calatoriei .Tanarul abia astepta si se urca in masina cu miscari grabite.

Taxiul porni si plecara impreuna spre Cotroceni, tinerei ii era indiferent incotro mergea , de fapt abia astepta ca tanarul sa coboare si ea sa isi planga soarta potrivnica.

-Liviu ma numesc, imi pare bine ca ati fost asa binevoitoare, spuse baiatul vrand sa fie politicos.

 -Claudia, se prezenta fata schitand un zambet .Nu daduse numele celalalt, cel cunoscut deoarece nu era interesata de noi prietenii.

Baiatul mai incerca inca o apropiere, pentru a face calatoria mai placuta deoarece aveau mult timp de stat in traficul infernal din Bucuresti.

-Si de unde veniti? zise acesta.

-Din Cluj, Dumneavoastra? raspunse fata dezinteresata si putin iritata.

-De aici, din marele oras .

-Marele oras… ingana fata. Parca aici totul este posibil, toate iubirile devin realitate si visurile se indeplinesc spuse ea gandindu-se la altceva.

Da… parca… si amandoi cazura intr-o transa din care se trezira cand soferul dadu intr-o groapa, lucru comun in Bucurestiul de azi.

-Mai avem mult? Intreba fata un pic iritata.

-Chiar nu va place compania mea? Intreba baiatul trist.

-Nu, nu este adevarat. Va rog nu va simtiti jignit numai ca…. mie imi sta mintea la altceva.

-Da, stiu …. Spuse tanarul ingandurat, dragostea asta, ii sopti el la ureche frumoasei domnisoare.

-Dragoste? Se mira fata.

-Da, dragoste, aveti chipul unui indragostit, ochii va sunt ca doua cristale mari , rotunde si albastre, au sclipirea aceea specifica indragostitului.

Fata rosi si chicoti incet .Aceasta isi daduse seama ca tanarul ii stia micul secret si incepu sa ii dea din ce in ce mai multa importanta iar la un moment dat i se adresa stangace.

-Dar si dumneavoastra aveti ochii aceia minunati , desi zambetul vad ca v-a pierit din suflet, de ce ma intreb?

-Offf, cum sa va explic, dragostea asta….

Si amandoi rasera usor.

-Este greu sa faci fata iubirii iar unele romante nu se termina mereu cu bine, continua baiatul luand o postura grava.

-Stiu ce vrei sa spui , isi permise fata sa il tutuiasca.

Tanarul prinse curaj si ii povesti fetei cum comunica cu o fata prin scrisori. Scrisori de dragoste mai exact .Cum se indragostisera nebuneste, cum o iubea nespus de mult. Nu se putea gandi decat la ea si la ochii ei frumosi pe care desi nu ii vazuse niciodata si-i dorea in fiecare dimineata langa el. Ea era prima la care se gandea dimineata si ultima pe care o avea in minte seara. Se simtea atat de liber deschizandu-si inima.

Ii destainui ca fata i-a scris ca a reusit sa intre la facultate in Bucuresti si avea sa vina in ziua aceeea, acea zi pe care el o considera cea mai frumoasa zi de marti. Fata ii spusese ca atunci cand va ajunge la gara ochii lui vrea sa ii priveasca primii, vrea sa se uite adanc in sufletul lui si sa isi dea seama dintr-o singura privire ce fel de persoana este.

Baiatul i-a raspuns ca va fi mereu acolo langa ea sa o tina de mana cand va fi trista, ca o va ajuta sa se ridice cand va cadea, ca ii va atinge sufletul cu mana si atunci toate ranile i se vor vindeca sub privirea lui iubitoare.

Dar el era asa de trist. Era trist pentru ca i se furasera banii si portofelul si nu apucare sa o intaneasca pe fata visurilor lui.

Auzind acestea fetei i se prelinsera pe obraz doua lacrimi mari. Baiatul le zari si o intreba de ce plange.

-Plang pentru ca aceasta e si povestea mea, povestea mea de dragoste, o dragoste disperata, o dragoste probabil uitata de el. Ohh…il iubesc asa de mult, si noi trebuia sa ne intalnim la gara in aceasta superba zi de primavara dar el nu a venit, nu a venit, probabil nu ma iubeste asa cum eu il iubesc pe el. Imi doream atat de mult sa ne plimbam prin parc, sa ma joc in parul lui cret, sa ii sarut buzele moi, sa ii alin durerea cand il apasa prea tare –alte cateva lacrimi se prelinsera pe obrazul tacut al Claudiei.

Un moment de liniste se lasa pana cand Liviu spuse :”mi-ar face deosebita placere sa aud restul povestii si eu sa ti-o marturisesc pe a mea dar din pacate am ajuns, te rog, sper sa nu consideri ca sunt prea indraznet sau ca am intentii rele daca te intreb, ai vrea sa iei pranzul cu mine?”

Fata paru un pic surprinsa dar accepta fiind sigura ca baiatul dorea doar putina companie.

Odata coborati din taxi baiatul ii prezenta partea aceea a orasului si hotarara sa se aseze la un restaurant modest din Piata Victoriei.

-Ce frumos este aici…. spuse fata incet, sfioasa

-Da, este frumos daca stai la o masa si admiri privelistea dar bucurestenii sunt prea grabiti si nu iau niciodata o pauza pentru a vedea frumusetile orasului lor.

Tinerii baura, mancara si povestira amandoi despre iubirile lor. Atmosfera era relaxata, ca intre doi prieteni foarte buni.

Spre seara cei doi tineri isi luara adio baiatul ducandu-se acasa iar fata luand un taxi spre un hotel mai ieftin deoarece inca nu se putea instala la caminul facultatii.

In drum spre hotelul “Speranta” –numele o atrasase in acel loc nu comoditatea-

se gandi: “Ce baiat dragut, frumos, interesant si cu foarte mult bun simt, intr-adevar foarte cumsecade”

          Dupa doua saptamani cei doi se intalnira printr-o coincidenta afland ca au o cunostinta comuna, -colega de camera a Claudiei era verisoara de gradul doi cu Liviu.

Liviu le facu fetelor vizite la facultate gasind nenumarate motive – ba avea nevoie de ceva de la verisoara lui “preferata”, ba se plictisea- si tinerii incepura sa tina unul la altul. 

       Printr-o intamplare ciudata cei doi se indragostira dar nu uitara niciunul de fostele iubiri iar intr-o zi pe cand se aflau in parcul Tei si se plimbau se asezara pe o banca incepand sa vorbeasca despre lucrurile care ii preocupau la momentul actual.

-Claudia…spuse Liviu emotionat, tu ma iubesti pe mine asa cum l-ai iubit pe el?

-Care el, dragule?

-El , baiatul acela cu care trebuia sa te intalnesti la gara.

-Dragule, esti gelos?

-Da.

-Ei bine nu ai de ce sa fii gelos pentru  ca acum tu esti totul pentru mine.

Biatul se emotiona si nestiind ce sa spuna o saruta lung pe buzele catifelate.

-O, Claudia, nici nu stii ce fericit ma faci..

-Nu imi mai spune Claudia.

-Dar cum?nu asa te cheama?

-Ba da , dar vreau sa imi spui Luiza, calalalt nume al meu

-Luizaaaa…ce mult am iubit-o.Dar acum pe tine te iubesc.

-Cine este aceasta Luiza pe care ai iubit-o?

-Este aceea cu care trebuia sa ma intalnesc la gara.

-Liv?-spuse fata mirata, tu esti?

-Luiza? Acea Luiza?Lili?

-Da, Lili a ta, eu sunt…cum am putut sa tinem secret fata de noi atatea luni faptul ca noi trebuia sa ne intalnim la gara?

-Nu stiu, dar ma bucur atat de mult ca te-am gasit, acum pot face acele lucruri pe care ti le-am scris in scrisoarile mele de dragoste, pot sa te iubesc asa cum doream sa o fac, iar tu o sa ma lasi, nu-i asa Lili?

-Da Liv…te iubesc atat de mult, destinul ne-a adus impreuna si doar moartea ne va desparti.

Acum ca secretele disparusera, nu mai existau retineri si se puteau iubi cu patima asa cum dorisera de atatea ori.

Isi facura un rost in viata, avura casa cu gardulet si ferestre albe la care visau , ea ajunse scriitoare iar primul ei best-seller dezvalui povestea de dragoste a celor doi.

El deveni un avocat renumit fiind cel mai bun din oras. Vacantele si le petreceau in Austria sau in Grecia in functie de preferinte.

Casa fu umpluta repede de rodul iubirii lor: doua fetite curate ca lacrima, cu ochii lor inocenti si plini de vise si sperante, cu hainute albe.Doua fetite ca doi ingerasi care se jucau pe terasa casei cat era ziua de lunga.

 Se iubira pana la sfarsit, pana cand moartea ii rapi pe amandoi crutandu-i de tristetea singuratatii si fura doar ei si cei doi ingeri pana la sfarsitul zilelor.

A new me…a better me

Le simt, imi simt lacrimile, se inmultesc in jurul ochiilor, o nuuuu, iar se intampla, uite, s-au strans asa de multe incat au inceput sa o ia la vale, nuuu, sunt din ce in ce mai multe, uite cum aluneca pe obraz, nu e corect.

Dar de ce?o fii oare vina melodiei?oare pentru ca e trista?o sa o opresc.

Gata, am oprit-o, nu functioneaza, inca plang.Dar de ce?Care e motivul?

Te-a interesat vreodata ce am scris?NU.

Ai intrat vreodata pe blog sa vezi ce scriu, despre ce si cine?NU.

M-ai intrebat vreodata ce simt?NU.

Spui ca imi ascund sentimentele,ei bine ti-am oferit sentimentele mele pe tava, era acolo tot ce simteam, erai si u , erau si ei, erau toti, prietenii mei, fostile iubiri, toti, dar NU, NU te-a interesat ce cred eu, ce e in inima mea, ti-am oferit cheia inimii mele dar NU ai vrut-o, NU te-a interesat de mine, NU ai vrut sa te intereseze de mine, asta e adevararut, NU te mai ascunde, stiu, te-am demascat,NU ti-a pasat niciodata, NU ai vrut sa vezi cum sunt eu pe dinauntru, NU ai vrut sa imi cunosti sentimentele pentru ca NU ai vrut sa stii ce simt pentru tine, daca ai fi stiut nu ai fii putut sa imi faci atata rau cat mi-ai facut.

Indiferenta ta ma calca pe nervi,ma lasa rece, esti asa de indiferent/a,ma minti asa de frumos, ma amagesti cu vorbe frumose, cu gesturi tandre, ma faci sa cred ca ma iubesti iar apoi ma lasi cu "curul in balta".Sa stii ca NU e frumos, NU e frumos de loc.

Nu cred ca am vrut prea multe,am vrut doar sa joci bab-oarba cu inima mea, cu ce simt eu ,sa incerci sa  in intunericul rece sa simti forma inimii mele, sa o vezi cu ochii inchisi

Asa se spulbera visele unei copile inocente, asa se sperie sentimentele de pe gardul simtirii, asa isi ia zborul inima mea care candva poate tia apartinut dar care acum este de gheata, a inghetat odata cu indiferenta ta.

Acum sunt din nou vesela, cu zambetul larg pe buze, pasesc sigura pe drum si intorc privirile trecatorilor cu stilul meu pe care tu il iubeai dar pe care l-ai pierdut.

Sunt o noua persoana, una mai buna, sunt o persoana care stie ca de acum incolo poate muta muntii din loc, fara ajutorul tau si IUBESC CE AM DEVENIT.

Nu trebuie sa fii frumoasa la exterior pentru a te iubi un barbat care nu te merita ci trebuie sa fii sperba in interior pentru a te iubi Prince Charming, trebuie sa stii sa iti tii iubitul aproape

Fetele NU sunt misterioase. NU au aripi. nici aureole. NU au secrete ascunse sub pleoape.NU vaneaza si nu-si doresc sa fie folosite.                                                                                                                                         Fetele NU mint. si NU sunt complicate. si nici NU iti cer nimic. si NU te vor pentru toata viata.

Fetele NU sunt obiecte. NU sunt portelanuri. NU merita atingeri cu flori. doar crini, la ultima intalnire cu lutul. NU iti apartin. oricat de multi bani ai plati pentru ele.
Fetele sunt pentru ele. fetele au fost create pentru a mirosi a cirese in plina iarna. fetele sunt aici pentru a fi atinse. fetele se daruiesc doar cand vor ele pentru ca doar ele stiu cel mai bun moment. fetele exista pentru ca tu sa poti plange. ele calca pe pamant ca tu sa te miri. ele inchid pleoapele pentru ca tu sa intelegi ce e ai in pantaloni. ele intredeschid buzele pentru ca tu sa gusti noi teritorii.
Fetele NU vor fi niciodata imblanzite. pentru ca NU sunt fiare.
Fetele NU vor apartine niciodata unui barbat. pentru ca NU sunt cuminti.
Fetele NU vor sa fie crezute. pentru ca NU sunt madone.
Fetele NU vor sa fie adorate. NU vor sa fie stricate. NU vor sa fie vise, NU vor sa fie luate. NU vor sa fie poeme. NU vor sa fie inspiratie. NU vor sa fie parfum. NU vor sa fie iluzii. NU vor sa fie trofee

…pentru ca ele sunt reale…pentru ca tot ce le-a ramas este sa se vanda ca metafore, pentru a fura din buzunarele barbatilor fiori si iubiri.
. “Barbatul trebuie sa fie un pic mai frumos ca Dracu”